Revoluția Culturală
From Wikipedia, the free encyclopedia
Marea Revoluție Culturală Proletară (无产阶级文化大革命 în chineză, Wúchǎn Jiējí Wénhuà Dà Gémìng în transliterarea pinyin), deseori numită doar Revoluția Culturală (文革, wéngé), a fost o luptă pentru putere în Partidul Comunist din Republica Populară Chineză, care a inclus o parte semnificativă a societății chinezești și a dus Republica Populară Chineză pe pantă spre război civil. Revoluția Culturală a fost lansată de Mao Zedong pe 16 mai 1965, pentru a-și recăpăta controlul asupra Partidului Comunist după dezastrele Marelui Salt Înainte, care a dus la o pierdere semnificativă a puterii lui Mao spre rivali, precum Liu Shaoqi și Deng Xiaoping. Deși Mao a declarat sfârșitul oficial al Revoluției Culturale în 1969, termenul este astăzi folosit pentru a se referi și la perioada între 1969 și arestarea Bandei celor Patru în 1976.
Revoluția Culturală | |
Poster de propagandă al Revoluției Culturale. În el apare Mao Zedong, deasupra unui grup de soldați din Armata de Eliberare a Poporului. Text de jos se traduce ca „Armata Chineză de Eliberare a Poporului este marea școală a gândirii maoiste.” | |
Durată | 16 mai 1966 - 6 octombrie 1976 (10 ani și 143 de zile) |
---|---|
Dată | |
Locație | Republica Populară Chineză |
Patron(i) | |
Rezultat | Activitatea economică oprită, materialele istorice și culturale distruse |
Pagube materiale | Cimitirul lui Confucius, Templul Cerului, Mormintele Ming |
Arestări | Jiang Qing, Zhang Chunqiao, Yao Wenyuan, și Wang Hongwen |
Modifică date / text |
Între 1968 și 1969, principalii locotenenți al lui Mao, vicepreședintele Lin Biao și nevasta lui Mao, Jiang Qing, au organizat o miliție de tineri, numită Gărzile Roșii, pentru a răsturna inamicii lui Mao și pentru a recăpăta control asupra aparatelor statului. În haosul și violențele care au urmat, milioane au murit sau au fost băgați la închisoare. În timpul revoluției culturale, imnul neoficial al Republicii Populare Chineze era Estul este roșu. În plus, cărți, clădiri istorice, monumente și opere de artă valoroase și unice chinezești au fost distruse, astfel că o mare parte din cultura autentică chinezească, veche de în jur de 5 milenii, a dispărut pentru totdeauna, din cauza programului "Cele patru lucruri învechite". [1] [2] [3] [4]
Punctul de vedere oficial al Partidului Comunist Chinez post-Maoist, formalizat în 1981, este că Revoluția Culturală a fost o "eroare comprehensivă în magnitudine" și că responsabilitatea primară pentru acest eveniment aparține lui Mao Zedong, "care a fost folosit de contrarevoluționari, precum Lin Biao și Jiang Qing, și care a adus grave daune Partidului și poporului chinez". Acest punct de vedere este astăzi dominant în istoriografia modernă chineză, care separă acțiunile personale lui Mao din Revoluția Culturală cu contribuția sa la formarea Republicii Populare Chineze, și care desparte greșelile sale practice de "corectitudinea" teoriei sale.
Revoluția Culturală rămâne un subiect sensibil în Republica Populară Chineză. Deși este puțină cenzură asupra evenimentelor revoluției, puncte de vedere care merg împotriva doctrinei oficiale din 1981 sunt deseori cenzurate. De asemenea, punctul de vedere că Revoluția Culturală ar fi fost un lucru bun nu este acceptat oficial în China modernă.