Tlaloc
From Wikipedia, the free encyclopedia
Tlaloc (pronunție în limba nahuatl clasică: [ˈtɬaːlok])[1] era zeul ploii, fertilității și al apei la azteci. El a fost venerat pe scară largă ca un dăruitor al vieții și susținerii. Cu toate acestea, el a fost, de asemenea, temut pentru capacitatea sa de a trimite grindina, tunetul și fulgerul si pentru a fi stăpânul elementului puternic al apei. Tlaloc este de asemenea, asociat cu peșterile, râurile și cu muntele său sacru.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Formele lui animaliere includ eroii și creaturile de apă, cum ar fi amfibienii, melcii și, posibil, creaturile marine, în special crustaceele.[2] Gălbenelele mexicane, tagetes lucida, cunoscute de azteci ca yauhtli, au fost un alt simbol important al zeului și au fost arse ca o tămâie ritualică în ceremoniile religioase native.
Cultul lui Tlaloc este unul dintre cele ma vechi din Mexicul antic. Deși numele „Tlaloc” este aztec, mayașii aveau și ei un zeu al ploii, pe care îl numeau Chac.