Underground Railroad
From Wikipedia, the free encyclopedia
Underground Railroad (în traducere literală, Calea Ferată Subterană) a fost o rețea de rute secrete și case conspirative(d) puse la punct în Statele Unite ale Americii de la începutul până la mijlocul secolului al XIX-lea. Ea a fost folosită în principal de sclavii afro-americani pentru a fugi în statele libere și în Canada.[1] Rețeaua a fost asistată de aboliționiști(d) și de alți simpatizanți ai cauzei evadaților.[2] Sclavii care riscau evadarea și cei care îi ajutau sunt denumiți în mod colectiv Underground Railroad.[3] Diverse alte rute duceau către Mexic,[4] unde sclavia fusese abolită, și către insule din Caraibe care nu erau implicate în comerțul cu sclavi.[5] O cale de evacuare anterioară, care mergea spre sud, spre Florida(d), pe atunci posesiune spaniolă (cu excepția anilor 1763–83), a existat de la sfârșitul secolului al XVII-lea până pe la 1790.[6][7] Cu toate acestea, rețeaua cunoscută acum în general sub numele de Underground Railroad a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ea ducea spre nord și a crescut constant până la semnarea Proclamației de Emancipare de către președintele Abraham Lincoln.[8] O estimare sugerează că până în 1850, aproximativ 100.000 de sclavi au fugit prin intermediul rețelei.[8]