V-2
From Wikipedia, the free encyclopedia
V-2 (în germană: Vergeltungswaffe 2 - "Arma Răzbunării 2"; menționată în literatura sovietică/rusă ca Fau-2 (Фау-2), după pronunția germană a literei ”V”[1][2]), al cărei nume tehnic este Aggregat-4 (A-4), a fost prima rachetă balistică cu rază lungă de acțiune[3] dezvoltată în timpului celui de-al Doilea Război Mondial în Germania, cu scopul expres de a fi folosită împotriva Londrei, iar mai târziu a Antwerpenului. V-2 au fost proiectate la stația experimentală din Peenemünde sub îndrumarea tehnică a lui Wernher von Braun, și produse în serie la uzinele Mittelwerke aflate în apropierea orașului Nordhausen, în sudul masivului Harz. Primul test de zbor a avut loc în data de 13 iunie 1942.
La fabricarea rachetelor lucrau ingineri și specialiști cu înaltă calificare, aparținând celor aproape 20 de firme germane ce produceau echipamente, piese, subansamble, motoare, etc, ce intrau în componența V-2 precum: AEG, Askania, BMW, Demag, Heinkel, Junkers, Ruhrstahl, Telefunken, Walther etc. Specialiștii erau organizați în grupuri numite „Kommando” ocupându-se de diferite ateliere de producție și realizare a rachetelor V-2. [4]
Cunoscută ca racheta de tip V-2, racheta propulsată cu propergol lichid a fost prima rachetă balistică de luptă cu rază lungă de acțiune și primul obiect construit de om care a efectuat un zbor suborbital. Ea este strămoșul tuturor rachetelor moderne, inclusiv al celor folosite în cadrul programelor spațiale ale Statelor Unite și fostei Uniuni Sovietice. În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, guvernul american, cel sovietic și cel britanic au obținut acces atât la schițele tehnice ale V-2, cât și la oamenii de știință germani care au fost însărcinați cu crearea rachetelor, prin Operațiunea Paperclip, Operațiunea Osoaviahim și respectiv, Operațiunea Backfire.
Arma a fost prezentată de propaganda nazistă ca răzbunare față de bombardierele care atacau tot mai multe orașe germane, începând din 1942 și până când Germania a capitulat.
Începând din septembrie 1944, peste 3.000 de rachete V-2 au fost lansate de către Wehrmachtul german împotriva unor ținte Aliate în cursul războiului, cea mai mare parte vizând Londra, iar ulterior Antwerpen și Liège. Racheta avea o rază de acțiune de 400 de kilometri și se deplasa cu viteză supersonică. Distrugerile pe care le provoca erau imense. Potrivit unui documentar difuzat de BBC în 2011, atacurile au provocat moartea a aproximativ 9.000 de civili și militari, iar în timpul producerii armei au murit ale aproximativ 12.000 de persoane supuse la munci silnice și prizonieri din lagăre de concentrare.[5]