Maturitatea artistică a lui Gheorghe Tattarescu
From Wikipedia, the free encyclopedia
Acest articol dezvoltă secțiunea Maturitatea artistică a articolului principal Gheorghe Tattarescu .
Maturitatea artistică a lui Gheorghe Tattarescu | |
Gheorghe Tattarescu - autoportret de tinerețe | |
Date personale | |
---|---|
Născut | octombrie 1820 Focșani, Principatul Moldovei |
Decedat | 24 octombrie 1894 (74 ani) București, România |
Părinți | Mihai Tattarescu Smaranda Teodorescu |
Frați și surori | Dumitru Tattarescu |
Naționalitate | român |
Activitate | |
Pseudonim | zis în familie Iordache |
Domeniu artistic | Pictură |
Studii | • 1827 - 1830 – Ucenicul lui Nicolae Teodorescu la zugrăvirea bisericii schitului Ciolanul de lângă Pisculeni; • 1831 - 1834 – Școala de pictură de la Episcopia Buzăului • 1831 - 1834 – Școala de grămătici de la Buzău |
Pregătire | Nicolae Teodorescu Natale Carta Giovanni Silvagni Pietro Gagliardi |
Mișcare artistică | academism |
Premii | 1848 - Premiul I la Concorso artistico dal Panteon |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Gheorghe Tattarescu a ajuns să practice pictura într-o epocă în care zugravii de biserici, care aparțineau unei tradiții bizantine, au început să-și dea seama care ar fi căile prin care să modernizeze și să înnoiască cu elemente ale realității rutinatul meșteșug pe care-l practicau într-o pictură codificată. Ion Frunzetti a apreciat că artistul român era din copilărie pătruns de spiritul bizantin al picturii autohtone. El a beneficiat de lecții de pictură de la unul din zugravii laici - Nicolae Teodorescu, fapt care a dus la asimilarea de către acesta și a tresăririlor de personalitate de tip laic ale mentorului său. Astfel, spunea Frunzetti, formarea sa a corespuns momentului istoric în care punctul de vedere realist a început să fie introdus în școlile mânăstirești, prin umanizarea Erminiilor cu elemente de observație.
Pictorul român a intrat în contact cu această artă încă de la începuturile picturii de șevalet de tip occidental din România. Și-a făcut studiile în Italia, a fost în Franța și s-a întors la București cu un meșteșug înnoit. L-a pus în valoare pentru exprimarea ideilor revoluționare de la 1848 și și-a împărtășit tristețea ca urmare a eșecului acesteia, Tattarescu a revenit la București în 1851 într-un mediu cultural rarefiat, într-o perioadă de reacțiune care a precedat Unirea Principatelor. El a fost cel care s-a implicat în crearea de condiții reformatoare care au asigurat apariția unor organisme prin care manifestarea artei să fie asigurată de forme de învățământ instituționalizat. Tattarescu este astăzi considerat ca pionier al artei românești. El a fost primul artist care a înfățișat țăranul român, primul peisagist român și unul dintre cei mai importanți cercetători pentru conservarea și descoperirea tezurului istoric din România. Gheorghe Tattarescu a servit pictura românească și în momentele ei de criză și a scos-o la un liman, de unde, a fost preluată de Theodor Aman. Din acel moment, el a jucat un rol secundar ca profesor, în care a format elevi la Școala de Belle Arte din București.
Tattarescu a răspândit în România valorile europene și a fost un apologet al valorilor naționale în străinătate. Tattarescu a fost simbolul viu al picturii românești până la marea lansare a lui Nicolae Grigorescu din anul 1873 la marea expoziție a Societății Amicilor Bellelor-Arte de la Hotel Herdan din București. El a fost un zugrav medieval de biserici, un iconar laicizant, un bursier academist al statului în Italia, un portretist inovator. Ca autor academist, el a urmărit să figureze ideologia progresistă a timpului său folosind știința și tehnologia, pe care le-a asimilat, pentru a crea compoziții istorice al căror rol era de a răspândi mesaje propagandistice prin litografiere.
| |||||
Capodopere | Memorialistică | Cronologie | |||
Muzeul Tattarescu | Activitatea didactică | ||||
Copilărie și studii | Pictură religioasă | Maturitate | |||
Modifică text |